O tânără scriitoare a convins mai multe vedete să-i citească romanul de debut
April 24, 2017
Dialog Conjugat la feminin cu Alexandra Calafeteanu
May 6, 2017

Când mă gândesc la ce au însemnat pentru mine poveştile altora, îmi dau seama că au fost mai mult decât simple surse de cunoaștere. M-au ajutat să cresc, mi-au înflorit universul interior şi au fost şansa mea să cunosc lumea atunci când nu aveam încă acces la ea. Şi mi-au dezvoltat simţul critic.

Realizez acum că toate poveştile extraordinare care m-au fascinat şi ghidat nu ar fi avut cum să ajungă la mine dacă autorii lor s-ar fi lăsat înfrânţi de teamă, nesiguranţă sau critici nefundamentate. Ar fi rămas doar amintiri care în timp s-ar fi şters cu totul, şi nu poveşti – şi cred că ăsta e cel mai trist destin al unei vieţi. Contrar aparenţelor, nu văd scrisul ca o garanţie a nemuririi, ci ca un exerciţiu sincer de a da sens propriei existenţe.

Şi poate că din acest motiv a încolţit în cele din urmă dorinţa (şi nevoia) de a scrie propriile mele poveşti. Istorisiri care vor ajuta poate pe altcineva să îşi găsească inspirația  sau să îşi reevalueze modelele. Repere la fel de necesare şi la 16 ani, şi la 30.

De ce scriu. Şi pentru cine scriu

Scriu pentru că astfel am şansa să îmi împărtăşesc propria viaţă, cu bune, cu rele, cu succese şi mai ales cu greşeli. Aşa dau mai departe din experienţa mea. Şi tot aşa am ocazia să vorbesc despre toate proiectele mele dragi, pe care le construiesc din inimă şi cu oameni minunaţi de mai bine de 10 ani.

Scriu pentru femei puternice, care au voinţa de a schimba ceva într-o lume cu prea puţine lucruri corecte. Scriu pentru cei care caută mereu soluţii pentru probleme. Scriu pentru cei care nu se mulţumesc cu “atât pot, atât fac”.  Scriu ca să adun mai multe surse de inspiraţie şi declaraţii de curaj pentru cei care au nevoie de ele. Scriu pentru că (mi-) e necesar.

Promisiunea de sinceritate

Sunt perfect conştientă că, pentru a trezi ceva autentic în celălalt, e mereu nevoie să fii sincer. În primul rând cu tine însuţi. Dacă nu aş fi ştiut acest lucru, probabil că antreprenoriatul ar fi fost cam ultima opţiune în lista de posibile meserii.

Anul acesta, prima promisiune scrisă de sinceritate a fost cartea ( http://bit.ly/2ngbHaj ) care dă şi nume site-ului pe care mă citeşti. O carte despre cum am devenit ceea ce sunt azi, despre feminitate, curaj şi dileme. Am îndrăznit să mă arăt în cerneală şi hârtie şi mi-am asumat de la început şi reacţiile pe care le voi primi. De orice fel vor fi ele.

Iar acum fac cea de-a doua promisiune de sinceritate – ştiu foarte bine că nu deţin măsura binelui şi a răului. Am în schimb o tolbă plină cu poveşti care au nevoie să fie spuse. Mai am şi multe drumuri de urmat şi, desigur, lucruri de învăţat. Pe toate o să le împărtăşesc cu voi aici, pe blogul proaspăt apărut.

Mi-aş mai dori şi ca acesta să nu fie doar un monolog – m-aş bucura să primesc sugestii, întrebări şi, indiscutabil, feedback. Îmi plac dezbaterile cu coloană vertebrală şi argumente cu subiect şi predicat. Mai ales, îmi plac oamenii care au curajul să nu tacă. Şi mă bucur să vă cunosc J

Cu entuziasm,

Simona

asda

Nu uitati sa va abonati la newsletterul nostru pentru a fi la curent cu ultimele noutati