Top 5 destinatii de vacanta pentru vara lui 2017
June 28, 2017
Dialog Conjugat la masculin cu Ionut Ungureanu
June 30, 2017

Poveştile pe care le citeam în copilărie se încheiau cu “Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”. După ce îşi atingeau obiectivul, eroii aveau parte numai de lucruri bune. Şi atât. Poate că acesta este şi unul dintre motivele pentru care ne aşteptăm uneori ca şi în viaţa profesională lucrurile să funcţioneze la fel după o reuşită. Adesea însă, simt că lucrurile care se întâmplă după un succes sunt la fel de solicitante ca obstacolele precedente.

Drumul antreprenoriatului îmi este poate cel mai familiar. Am început să îl urmez la 16 ani, iar în primii 6 ani de muncă nu mi-am luat nicio zi de concediu (cu excepţia excursiilor din weekenduri). Cu siguranţă că toată implicarea mea a meritat, însă poate că aveam nevoie să îmi mai dau şi câte o pauză din când. Am început să am grijă (şi) de mine după ce suprasolicitarea m-a adus la spital.

Uneori, mă întreb dacă nu cumva ritmul pe care mi l-am impus se datorează unor aşteptări exagerate, într-un fel. Ale mele şi ale celor din jur. Trebuie să mărturisesc că atunci când sunt întrebată despre proiectele mele de viitor mă simt adesea descumpanită: aşteptarea este, probabil, să vorbesc despre planuri complexe de business. În niciun caz nu le resping, însă mă gândesc şi la ce mi-aş mai dori în afara reuşitelor profesionale.

În ultima vreme mă gândesc tot mai des ce înseamnă, de fapt, ceea ce fac pentru ceea ce sunt. O vreme am crezut că cele două noţiuni se suprapun perfect. Dar încep să cred că există totuşi nişte diferenţe. Când eşti antreprenor, te dedici poate într-un fel mai personal proiectului pe care îl construieşti. Lucru de înţeles, sigur. Însă el poate deveni, în unele cazuri, amăgitor – se poate întâmpla ca, între timp, alte lucruri scape cumva din vedere: relaţia cu prieteni vechi, momentele cu familia, grija faţă de propria persoană, alte lucruri care îţi aduc bucurie.

Am impresia că toate acestea sunt la fel de dificile şi după ce, teoretic, „reuşeşti”. Pentru că nu pui punct după o reuşită. În continuare trebuie să ai grijă de proiectul pe care îl creşti, în continuare apar provocări sau dificultăţi, în continuare ai o viaţă personală care cere să fie trăită. Apeşi o tastă şi o iei de la capăt. Cauţi în continuare şi sentimentul de împlinire.

Îmi place să cred despre mine că sunt un căutător. Poate acesta este şi unul dintre motivele pentru care am ales antreprenoriatul. Mă gândesc însă că mi-e dor şi de celelalte drumuri ale mele, la fel de personale şi mai apropiate într-un fel de ceea ce sunt. Adică fără să abandonez proiectele mele, să încerc să mă aduc mai aproape de mine.

Probabil că acesta este şi unul dintre motivele pentru care am nevoie să nu mă îndepărtez de lumea spectacolului şi a teatrului, care mă provoacă de fiecare dată şi mă face să accesez latura emoţională, vulnerabilă, înaintea celei raţionale.

În acest moment, nu aş putea spune că am un răspuns concret pentru “Ce urmează?”. Intuiesc câteva dintre lucrurile de care am nevoie, dar sunt dispusă să aştept să le las să se aşeze. E posibil ca în lumea în care trăim să căutăm siguranţă, dar uneori incertitudinea e probabil scenariul mai realist. Şi care nu ne lasă să punem încă punct.

asda