Daca ai momente cand iti vine sa citesti, citeste “Conjugat la feminin”
October 7, 2017
Simoan Musca, secretul succesului la 30 de ani
October 10, 2017

„Fiecare om are destinul său; singura regulă este să-l accepte şi să-l urmeze oriunde l-ar duce.”

Henry Miller

Intr-o frumoasa zi de toamna mi-am deschis email-ul. Nimic neobisnuit. Insa  unul dintre emailuri era de la Bookland Conferinte si Tabere, o invitatie de a face parte din proiectele lor curajoase de a impartasi tinerilor liceeni din experienta personala si profesionala a speakerilor. Am acceptat sa fac parte din familia lor fara nicio secunda de gandire sau de indoiala. Ulterior am aflat ca ma asteapta un turneu national in 9 orase, in fiecare saptamana. Mi-am rearanjat rapid tot programul care se imparte intre cursurile de actorie din cadrul Universitatii Hyperion, spectacolul Hagi Tudose de la Teatrul Metrolopolis, in care joc, participarea la diverse evenimente, emisiunii alaturi de cartea mea de debut, Conjugat la feminin, viata personala, astfel incat sa fac loc acestor conferinte dedicate adolescentilor.

Primul oras in care am poposit a fost Ramnicu Valcea, un oras frumos, linistit, curat, in care m-am simtit bine primita. Nu mai facusem acest exercitiu de vorbit in fata unui public de 2 ani. Recunosc, am avut emotii. Emotii mari. Cu toate ca pare greu de crezut. Insa se amestecau un soi de stari si sentimente frumoase, ciudate, dar placute: de la dorinta de a-i cunoaste pe tinerii dornici de informatii noi si consistente pana la dorinta de a nu-i dezamagi, de la dorinta de a le oferi cat mai multe informatii intr-un timp relativ scurt pana la dorinta de a castiga noi prieteni. Cand am ajuns in fata usii pe care urma sa o deschid am vrut sa plec. Nu stiu de ce si unde as fi vrut sa fug, insa acesta a fost primul gand.

Treptat a inceput sa aparata aceasta frumoasa generatie, rand pe rand, unii insotiti de cadrele didactice care au inteles ca este bine pentru adolescenti sa ii implice si sa le ofere momente si evenimente diferite fata de programa scolara. Am inceput prin a-i privi, prin a le zambi si prin a le multumi in gand ca au ales sa ne petrecem aceea dupa-amiaza impreuna. A urmat o prezentare scurta, emotiile inca mi se scurgeau prin corp si se sesizau in voce. Am apelat la un truc, acela de a face apel la ei, la dorintele lor.

In randurile acestea vreau sa le aduc un omagiu tuturor celor care au avut incredere in mine si m-au ajutat sa le impartasesc o parte din experientele mele traite. De la un moment dat incolo, zilele vin insotite de bilanturi. Ce-ai făcut bine pana acum? Incotro te indrepti? Care-ti sunt regretele si nostalgiile? Mi-am reamintit in timpul acestei experiente ca totul se rezuma la  asumare si recunostinta. Despre cum trebuie sa nu uiti niciodata de unde ai plecat si de cei care au crezut in tine. Se poate intampla ca, intr-o buna zi, cel care te-a ajutat si te-a sustinut cand aveai mai multa nevoie sa-ti ceara, la randul lui, ajutorul. Atunci se va vedea cat esti de om.

Ador si iubesc oamenii care au puterea, curajul si demnitatea de a-si asuma trairile, calitatile si defectele. La un moment dat, la inceputul conferintei, una dintre tinerele prezente in sala a raspuns la una dintre intrebarile pe care eu le-am adresat. M-am indreptat sprea ea, am luat-o de mana si am prezentat-o tuturor! Mi-a placut curajul sau. Avea oarescare emotii, ma tinea de mana si simteam un usor tremur. Ceea ce nu stie ea, insa va afla acum, este ca eu eram cea care avea nevoie sa fie tinuta de mana in acel moment! Maria a fost cea care m-a ajutat sa-mi reprim emotiile! Maria mi-a dat un strop de putere prin strangerea sa de mana si prin privirea ei sincera.

Multumesc, draga mea! Am toata increderea ca vei deveni unul dintre cei mai recunoscuti medici veterniari!