Când destinul îți închide ferestre și îți deschide portaluri

Despre clișee și adevărurile ascunse dincolo de ele
January 22, 2018
Cum știm că a venit timpul să spunem – STOP
February 3, 2018

Se întâmplă uneori să descoperim lucruri stranii în viața noastră, un fel de întoarcere în timp, o întoarcere primordială așa cum nu demult anunța și Decartes în principiile sale de întoarcere la natură. O întoarcere la ego-ul nostru nealterat, de copil.

E punctul acela în care ai ajuns după ce le-ai făcut pe toate, relativ de relative, pentru că atât binele cât și răul, din perspectiva semantică diferă de binele și de răul din perspectiva emoțională…

Cum spuneam sunt momente în viață când ți se întâmplă această întoarcere în timp. Ce e și mai complicat dar și mai fermecător, tocmai din această cauză, este că acea clipă în care te simți întors în timp rațional, în același timp te simți reîntors și emoțional de parcă întreg destinul te-a aruncat într-o gaură de vierme intrinsecă care nu te poartă către altă galaxie sau alt univers ci te aruncă într-un multivers unde îți înțelegi celelalte alter-ego-uri…E momentul când toate capătă alt sens, sensul căutat, sensul deep, sensul imuabil.

Să explic și altfel…E foarte greu pentru un inginer care a construit mii de case să construiască casa 1001 ca la început, ca și când n-a mai construit nimic, să pornească totul cu o conștiință clară, a priori. Dacă rațional el își poate impune niste bariere cognitive, la nivel emoțional, subconștientul mereu va avea un sentiment de DEJA-VU, de încredere prea mare sau prea mică raportată la trecut în forma lui generală…

Dar sunt momente când, dupa ce ai construit 50,80, 100 de case și la toate ai pus acoperiș așa cum erai obișnuit, să descoperi, odată cu inventarea unui nou material inovativ sau a unei game noi de materiale de construcție că tot ce ai învățat și ai aplicat despre acoperișuri e nul.

Pentru că atunci când folosești părți din intelectul tău sau din emoțiile tale pentru prima dată știi că paradigma temporală se poate schimba la 180 de grade.

Numai garanția însăși de peste 50 de ani, o jumătate de secol,  de veac, miliarde de clipe, amintiri, ca singura ta grija în tot acest timp să iubești altfel, să fii iubit altfel, să ai grijă de familie, de copii, de business, de pasiuni, de vibrațiile tale intrinseci și extrinseci.

Să vorbești la 30 de ani de experiență ca inginer constructor de gesturi pueril de copilarești și stângace în momente în care TU delimitai și relimitai spațiile sună holistic și ireal. Nerealist.

Adică să mai spui că mai ești impresionat atât de puternic de ceva încât să îți dea senzația că n-ai mai văzut așa ceva niciodată nu e un sentiment pe care să-l întâlnești prea des.

asda